Economia actuală se caracterizează printr-o industrie diversificată, o agricultură bazată tot mai mult pe proprietatea particulară, un comerţ favorizat de existenţa tuturor categoriilor de mijloace de transport (rutier, feroviar, fluvial, maritim şi aerian), precum şi printr-o activitate turistică accentuată, de valorificare a frumuseţilor Deltei Dunării.

          Numărul mediu al salariaţilor, în judeţul Tulcea, pe activităţi ale economiei naţionale, la nivel de secţiune CAEN, în 2009

Numărul mediu al salariaţilor – total   43817
Industrie / din care : 13804
    Industrie extractivă 618
    Industrie prelucrătoare 11782
    Energie electrică şi termică, gaze, apă caldă şi aer condiţionat 473
    Distribuţia apei, salubritate, gestionarea deşeurilor, activităţi de decontaminare 931
Construcţii 3281
Comerţ cu amănuntul şi ridicata, repararea autovehiculelor şi motocicletelor 5569
Hoteluri şi restaurante 1128
Transport şi depozitare 2185
Informaţii şi comunicaţii 232
Intermedieri financiare şi asigurări 587
Tranzacţii imobiliare 309
Activităţi profesionale, ştiinţifice şi tehnice 983
Servicii administrative, activităţi de servicii suport 1165
Administraţie publică şi apărare, asigurări sociale în sistemul public 3188
Învăţământ 4147
Sănătate şi asistenţă socială 4168
Activităţi de spectacole, culturale şi recreative 369
Alte activităţi ale economiei naţionale 369

INDUSTRIE ( sus..)

     Întreprinderile industriale tulcene, situate în centrele urbane (Tulcea, Babadag, Isaccea, Măcin şi Sulina) şi în unele aşezări rurale (Niculiţel, Topolog, Mihail Kogălniceanu ş.a.) produc traulere pentru pescuit, vase-dormitor, alumină şi feroaliaje, cărămizi refractare, mobilă, cherestea, confecţii, conserve de peşte, preparate din carne şi lapte, băuturi alcoolice, panificaţie, etc. În judeţul Tulcea au fost autorizate 10 cariere pentru exploatarea pietrei pentru construcţii. Este vorba de exploatările miniere de la Măcin, Greci, Turcoaia, Cerna, Bididia, Somova, Isaccea, Luncaviţa, Denistepe şi Başchioi. Conform estimărilor, din aceste cariere pleacă zilnic spre şantiere mii de tone de rocă. În cadrul economiei judeţului Tulcea se individualizează pescuitul şi piscicultura, a căror  producţii se realizează atât din apele Dunării, din lacurile deltaice şi litorale, din Marea Neagră, cât şi din pepinierele piscicole de la Sarinasuf, Calica, Obretin, Stipoc ş.a.

     Principalele produse industriale sunt:

  • alumina;
  • construcţii şi reparaţii nave;
  • confecţii textile;
  • feroaliaje;
  • produse magneziene (cărămizi refractare);
  • calcar şi piatră de construcţie;
  • produse ale industriei alimentare ;
  • industrie şi mobilier.

Cel mai mare număr de salariaţi este cuprins, în 2009, în industrie (13804 persoane).

     Agenţii economici reprezentativi pentru judeţul Tulcea sunt: STX RO OFFSHORE TULCEA S.A. (construcţii de nave şi structuri plutitoare), TABCO – CAMPOFRIO S.A. (fabricarea produselor din carne), S.C. CARNIPROD S.A. (fabricarea produselor din carne), S.C. FERAL S.R.L. (producţia de metale feroase sub forme primare şi de feroaliaje), S.C. CORAL S.R.L. (lucrări de construcţii a clădirilor rezidenţiale şi nerezidenţiale), S.C. DELTACONS S.A (construcţii de clădiri), S.C. FIL-CONSTRUCT S.R.L. (lucrări de construcţii a clădirilor rezidenţiale şi nerezidenţiale), S.C. TREMAG S.A. (fabricarea de produse refractare), S.C. DELTANAV S.A (depozitări), S.C. CONFECŢIA S.A. (fabricarea de articole de lenjerie de corp), S.C. ALUM S.A (metalurgia aluminiului).

AGRICULTURĂ

Agricultura, cu un procent din ce în ce mai mare de privatizare, dispune de condiţii pedoclimatice favorabile şi de suprafeţe agricole destul de mari în raport cu configuraţia sa fizico-geografică. La sfârşitul anului 2009, fondul funciar al judeţului Tulcea, cu o suprafaţă totală de 849875 ha, cuprindea 363941 ha terenuri agricole (din care 325588 ha, respectiv 89,5 % în sectorul privat), 103545 ha păduri şi alte terenuri cu vegetaţie forestieră, 342132 ha acoperite cu ape şi bălţi (locul 1 pe ţară) şi 40257 ha alte suprafeţe. În acelaşi an, din totalul suprafeţelor agricole (363941 ha), 294039 ha erau tere­nuri arabile, 60597 ha păşuni naturale, 8202 ha vii şi pepiniere viticole, 91 ha fâneţe şi 1012 ha livezi şi pepi­niere pomicole. În 2009, terenurile arabile erau cultivate cu grâu şi secară (77233 ha), porumb (40549 ha), orz şi orzoaica (32713 ha), floarea-soarelui, plante de nutreţ, ovăz, soia, leguminoase pentru boabe, cartofi, legume etc.

Natura solurilor, condiţiile climatice şi expoziţia însorită a unor terenuri deluroase favorizează dezvoltarea viticulturii în arealele localităţilor Niculiţel, Babadag, Tulcea, Isaccea, Dăeni ş.a. În 2009, pro­ducţia totală de struguri a judeţului a fost de 24547 tone.

Prezenţa unor păşuni naturale, precum şi existenţa unei producţii cerealiere apreciabile, favorizează dezvoltarea corespunzătoare a sectorului zootehnic. La sfârşitul anului 2009, în judeţul Tulcea existau 29754 capete bovine, 98624 ca­pete porcine, 314748 capete ovine, în special cu lână fină şi semifină, de la care s-au obţinut 863 tone de lână,  50396 capete caprine, 15508 capete cabaline, avicultura (892990 păsări).

Prezenţa unor plantaţii de tei şi salcâm, precum şi a unei flore bogate de baltă, determină practicarea pe scară largă a apiculturii, care în 2009 număra 22939 familii de albine, de la care s-a obţinut o producţie totală de 444 tone miere, din care 438 tone, din exploataţii agricole individuale. O importanţă deosebită pentru economia tulceană o au pescuitul fluvial, lacustru şi maritim, precum şi vânatul şi pescuitul sportiv, practicate în mod special în Delta Dunării.

Viticultura

În  judeţul Tulcea viţa de vie poate fi cultivată oriunde. Relieful regiunii, format dintr-o succesiune de coline şi terenuri plane, condiţiile  climaterice,  toate acestea oferă condiţii dintre cele mai bune atât pentru producerea vinurilor, cât şi a strugurilor de masă.

            Cele mai importante podgorii ale judeţului Tulcea sunt Podgoria Istria-Babadag şi Podgoria Sarica-Niculiţel. Sub aspect social-economic, reţeaua internă de căi ferate şi rutiere, conectată la cea naţională, asigură circulaţia şi consumul produselor viti-vinicole pe plan local (inclusiv în zona turistică a litoralului) şi în restul ţării, iar căile navale dunărene şi maritime înlesnesc exportul. Motivat de faptul că regiunea are două direcţii principale de producţie (struguri de masă şi vinuri), se justifică de ce într-o regiune restrânsă şi-au găsit loc numeroase soiuri. Principalele soiuri de struguri prelucrate în aceste podgorii sunt: Riesling Italian, Merlot, Muscat Ottonel, Pinot Noir, Pinot Gris, Fetească Regală, Fetească Albă, Aligote, Băbeasca Neagră.

Podgoria Istria-Babadag

            Situată  în partea estică a Dobrogei, la sud de Delta Dunării, Podgoria Istria-Babadag, cuprinde centrele viticole Istria,  Babadag şi Valea Nucarilor. Relieful este reprezentat de două formaţiuni joase: Depresiunea Nalbantului şi Câmpia Agighiolului. Depresiunea Nalbant apare ca un amfiteatru în trepte, care coboară de la circa 100 m în partea nordică la sub 50 m altitudine în partea sudică. Câmpia Agighiol din extremitatea estică, are forma unui arc. Ea coboară în trepte de glacis dinspre Dealurile Tulcei şi culmea de separaţie Uzum-Gavana spre ţărmul Razelmului din SE. Profilul podgoriei îl constituie soiurile pentru producerea vinurilor roşii de calitate superioară: Merlot, Cabernet Sauvignon, Burgund (centrele Babadag şi Istria) şi pentru vinuri albe de calitate superioară: Fetească Regală, Aligote şi Muscat Ottonel (centrul Valea Nucarilor). Chiar dacă nu are o veche tradiţie atestată documentar, aici se produc vinuri de o calitate deosebită, datorată în special soiurilor cultivate şi a climei favorabile, asemănătoare cu cea din Italia sau Spania. Vinurile produse la Babadag şi-au cucerit recunoaşterea atât pe plan intern cât şi pe plan internaţional.

Podgoria Sarica-Niculitel

            În partea nordică şi nord-vestică a Dobrogei se află Podgoria Sarica-Niculiţel, cu centrele viticole Niculiţel, Tulcea şi Măcin. Relieful regiunii este extrem de variat, cu subunităţi înalte (Munţii Măcinului, dealurile Niculiţelului şi dealurile Tulcei), traversate de văi adânci şi depresiuni. Lumina şi căldura sunt peste tot din belşug, solul are o bună structură şi fertilitate şi conţine toate elementele chimice de care viţa de vie are nevoie; apa din precipitaţii nu este câtuşi de puţin în prisos, fapt care constitute o bună premisă pentru obţinerea unor vinuri de înaltă calitate. Nu este de mirare că, dispunând de astfel de condiţii, vinurile din Podgoria Sarica Niculiţel, produse de SC Alcovin SRL Măcin, judeţul Tulcea, şi-au dobândit o reputaţie aparte, ajungând în prezent să ocupe un loc de prima importanţă, atât pe plan intern, dar mai ales pe plan extern. Producţia de struguri albi este de circa 65%, iar strugurii roşii acoperă 35 % din suprafaţa.  Principalele soiuri de struguri albi prelucrate sunt  Aligote şi Riesling Italian, iar din soiurile roşii sunt relevante varietăţile Merlot şi Cabernet Sauvignon.

TURISM

      Dobrogea, una dintre cele opt provincii istorico-geografice ale României, este locul unde se întâlnesc unii dintre cei mai bătrâni munţi ai Terrei – Munţii Măcin, făcând parte din lanţul Munţilor Hercinici, cu o vechime de peste 400 de milioane de ani, cu cel mai tânăr teritoriu al Europei, Delta Dunării. Situat în nordul provinciei, judeţul Tulcea prezintă o serie de particularităţi care îi conferă o personalitate distinctă: existenţa tuturor formelor de relief, de la munţi, resturi ale lanţului Hercinic, până la lunci şi Delta Dunării, prezenţa unor vestigii istorice şi arheologice cu o valoare de patrimoniu mondial, existenţa unor întinse suprafeţe acvatice, inclusiv zona litoralului Mării Negre. Datorită potenţialului natural şi cultural existent în zona nord-dobrogeană, turismul oferă posibilitatea practicării atât a formelor tradiţionale de sejur pentru odihnă, itinerant, cât şi a formelor sale specializate, respectiv pescuitul sportiv, vânătoarea sportivă, turismul cultural, religios, ştiinţific (pentru naturalişti şi arheologi), turismul rural, cura helio-marină, foto-safari, birdwatching.

         Delta Dunării este una dintre cele mai mari delte de pe glob şi, în acelaşi timp, una dintre cele mai frumoase, realitate ce a condus la dezvoltarea turismului în special în sezonul estival. Delta Dunării este una dintre cele mai mari zone umede din lume şi cea mai întinsă zonă de stufărişuri de pe planetă, un habitat al păsărilor de apă. Datorită importanţei sale, Delta Dunării a fost declarată, în 1990 de către Guvernul României, Rezervaţie a Biosferei. Valoarea universală a Rezervaţiei Delta Dunării a fost recunoscută prin includerea ei în reţeaua universală a rezervaţiilor biosferei, în cadrul programului “Omul şi biosfera”, lansat de UNESCO în anul 1970. În septembrie 1991, Rezervaţia Biosferei Delta Dunării (RBDD) a fost recunoscută ca Zonă Umedă de importanţă internaţională, mai ales ca habitat al păsărilor de apă,  prin Convenţia RAMSAR.

         Pentru caracteristicile sale morfohidrografice specifice cât şi pentru varietatea şi originalitatea florei şi faunei, în perimetrul Deltei Dunării au fost constituite mai multe rezervaţii naturale complexe: Pădurea Letea, Padurea Caraorman, Roşca-Buhaiova-Hrecişca, Perişor-Zătoane, Periteaşca-Leahova-Portiţa, Insula Popina. Fauna Deltei Dunării este un vast mozaic de specii, fără egal în Europa şi chiar cu unicate mondiale. Avifauna Deltei Dunării numără 320 de specii, deci 85% din speciile ţării şi aproximativ 40% din păsările Europei. Dintre acestea, aşa cum menţionează autorii Petre Gâştescu şi Romulus Ştiucă, în valoroasa lucrare ştiinţifică “Delta Dunării, Rezervaţie a Biosferei”, 174 de specii cuibăresc pe teritoriul deltei. Cea mai valoroasă pasăre a deltei, simbol al ei, este pelicanul comun, aproximativ 3.500 de perechi cuibărind aici.

         Alături de păsări, peştii constituie una dintre cele mai reprezentative bogăţii faunistice ale Deltei. Dintre cele 300 de specii din Europa şi 188 de specii din România, în apele R.B.D.D. s-au înregistrat 135. Dintre acestea, 44 de specii sunt exclusiv dulcicole (Ştiucă, lin roşioară, văduviţă, mreană), 58 de specii exclusiv marine (Şprot, hamsie, bacaliar, stavrid, calcan, lufar, rândunică de mare) şi 31 de specii eurihaline (atât în ape dulci cât şi salmastre sau chiar în marea Neagră – majoritatea speciilor de guvizi, morun, nisetru, păstrugă, scrumbie de Dunăre. Somon de Marea Neagră, cambulă, etc.). Dintre mamifere se remarcă herminele, pisicile sălbatice, bizamul, câinele enot, broaştele ţestoase de uscat. Inegalabila floră cuprinde, printre altele, nuferi albi şi galbeni, nuci de apă, papură, ferigi de apă, trestii mirositoare, stânjenel de baltă. Peisajul floral impresionant de bogat al acestor locuri de basm este completat cu cele 8000 hectare de păduri cu arbori gigantici pe ale căror trunchiuri se îmbrăţişează plantele agăţătoare de tipul lianelor. Fermecat de tot ce se iveşte în drum, călătorul poposit aici nu ştie ce să admire mai întâi: unduirea stufului în bătaia vântului, varietatea păsărilor şi vegetaţiei sau aşezările pescăreşti întinse de-a lungul canalelor. Nici unul dintre iubitorii naturii care au fost în Deltă nu va uita partidele de pescuit şi zilele petrecute în cabanele pescăreşti sau în vreun cort unde, deasupra focului de vreascuri, fierbe ciorba pescărească pe care nu o poţi întâlni decât aici.

         Înzestrată cu resurse turistice naturale şi antropice deosebite, Delta poate satisface prin formele de turism practicate cerinţele diverse din primăvară până în toamnă. Valoarea peisagistică, estetică şi recreeativă a Deltei Dunării, dar şi calităţile unor factori naturali de cură, inclusiv ale bioclimatului  sunt determinante în formarea motivaţiei turistice.

         Zona limitrofă continentală a Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării adăposteşte numeroase vestigii, monumente şi muzee care atestă etapele de locuire din antichitate şi până în prezent. Populaţia din Delta Dunării este purtătoarea unor tradiţii – case, costume, obiceiuri – cu o valoare deosebită. Satele turistice din Deltă constituie, prin originalitatea şi specificul resurselor, un produs turistic inedit.

         Alături de Deltă, un potenţial turistic deosebit îl au şi celelalte unităţi naturale: Munţii Măcinului, Podişul Babadagului sau Podişul Casimcei. Formele pitoreşti ale reliefului, cu stănci, abrupturi, vârfuri dominante, colţani, atrag călătorul, oferind perspective largi faţă de zonele înconjurătoare.

         Nordul Dobrogei a fost limita nordică a Imperiului roman, administraţia militară a provinciei întărind limesul dunărean cu o salbă de cetăţi şi castre de apărare, din care s-au păstrat şi constituie obiective de interes arheologic cetăţile Argamum (Jurilovca), Halmyris (Murighiol), Troesmis (Turcoaia), Aegyssus (Tulcea) sau Dinogetia (Garvăn). Şi cele greceşti sau bizantine sunt atracţii sigure, dintre ele detaşându-se Cetatea Enisala.

         În judeţul Tulcea poate fi practicat şi turismul ecumenic, în judeţul Tulcea funcţionând numeroase lăcaşe de cult. Unul dintre cele mai reprezentative centre spirituale din Dobrogea este, fără îndoială, cel de la Niculiţel. O criptă martirică datând din secolul al IV-lea a fost descoperită în urma unei inundaţii, în anul 1971. Săpăturile arheologice ulterioare au scos la iveală zidurile unei bazilici ridicate în timpul împăraţilor Valens şi Valentianus şi refăcută în vremea lui Teodosius al II-lea. Aici s-au descoperit moaştele a patru martiri, al căror nume, Zotikos, Attalos, Kamasi şi Philippos, erau scrise pe peretele criptei, dar şi a doi martiri rămaşi necunoscuţi. Martyrion-ul de la Niculiţel este un monument creştin unic în Europa şi cea mai veche construcţie de acest gen din România

         Tot în judeţul Tulcea, pot fi vizitate Mănăstirea Cocoş, întemeiat în anul 1698, Mănăstirea Saon, aşezământ monahal situat într-o zonă extrem de pitorească, Mănăstirea Celic Dere, care deţine obiecte bisericeşti şi cărţi de cult tipărite între anii 1643-1843. Mănăstirea „Sfinţii Epictet şi Astion” a fost întemeiată pentru cinstirea celor doi sfinţi martiri, preotul Epictet şi monahul Astion,  ale căror moaşte au fost descoperite în urma săpăturilor arheologice efectuate la Halmyris, în apropierea localităţii Murighiol.

         Situat în adâncul Pădurii Letea, în delta Dunării, Schitul „Buna Vestire” a luat fiinţă în anul 1992 dar a început să funcţioneze de sine stătător în anul 1997.Accesul este asigurat de la Tulcea, pe braţul Chilia, 120 km până la Periprava, apoi 14 km până în comuna C.A. Rosetti şi 9 km până la schit; pe braţul Sulina (80 km), apoi 9 km până în satul Cardon şi 2 km până la schit. Poziţia sa izolată de viaţa lumească îndeamnă la rugăciune şi nevoinţă aspră.

         Aşezăminte monahale ortodoxe de rit vechi pot fi vizitate în comuna Slava Cercheză: Mănăstirea ortodoxă de rit vechi Vovidenia şi Mănăstirea ortodoxă de rit vechi Uspenia. În Babadag, Isaccea şi Tulcea pot fi vizitate geamiile. Geamia lui Ali Gazi-Paşa Babadag a fost ridicată la începutul sec. XVII  de către generalul de corp de armată Ali Gazi Paşa şi este cel mai vechi monument de artă musulmană din România.

         La 31 iulie 2010, capacitatea de cazare turistică a judeţului Tulcea era de 4288 locuri, repartizate după cum urmează:

unităţi locuri
   
Total judet 127 4288
popas turistic 2 855
pensiuni turistice rurale 12 354
hotel 14 1066
hostel 1 170
motel 1 24
han 1 21
Casute turistice 1 126
vile 83 516
cabana turistica 1 8
tabara de elevi si prescolari 1 180
pensiuni turistice urbane 4 161
sat de vacanta 1 29
spatii nave 4 48
camping 1 730

Sosirile în structurile de primire turistică cu funcţiuni de cazare turistică în anul 2010 au fost de 68414 turişti, dintre care 54206 au fost turişti români şi 14208 străini.